O saptamana pe veranda

Iata-ma din nou acasa scriind pe blog. La pranz m-am intors de la tara.

Dupa cum spune si titlul, saptamana asta mi-am cam petrecut-o pe veranda casei citind, scriind, jucand carti si metropoly si cu laptopul in brate. Datorita stick-ului de la digi am avut si acces la internet. Nu l-am folosit decat pentru mail si facebook. In rest, am fost invatatoarea lui var-miu Dragos care trece intr-a 2-a si care avea 3 caiete speciale de facut. Mi-am amintit ce enutuziasta eram si eu (spre deosebire de el, care vroia o pauza odata la 5 minute). Mi-am amintit si eu povestile copilariei gen ‘Capra cu trei iezi’ si ‘Ursul pacalit de vulpe’. Sincera sa fiu excercitiile mi se par foarte grele pentru un copil care de abia a terminat clasa 1, lasand la o parte faptul ca am gasit in enunturi si greseli gramaticale. Voi cum ati explica pe intelesul unui copil de 8 ani proverbul ‘Nevoia te duce pe unde nu ti-i voia’?! M-am si distrat amintindu-mi literele de mana, mai ales cele mari: eu nu le folosesc decat pe cele de tipar. Dragos uitase cum se face h-ul de mana si m-a rugat sa-i scriu pe o hartie si n-am stiut ce sa-i arat; a chemat-o pe mama lui.

M-au omorat omizile!! Deci efectiv mi se urcau pe gat, pe cap, pe picioare, peste tot! M-au enervat atat de tare ca atunci cand vedeam una o torturam: o striveam incet, dar o lasam sa miste inca; fara sa moara. Acum regret intr-un fel dar cu siguranta daca as revedea una acum m-ar apuca din nou pandaliile.

In rest, am terminat o carte si am vazut cateva filme, dar despre ele doua articole separate curand.

Motanul Codita si cateaua Karina mi-au fost tovarasi zilele astea. Pisica nu e de rasa, pe cand Karina e catel de vanatoare. E micuta (nu ma creste), dar isi face treaba foarte bine. Pe langa asta e si prietenoasa si blanda. Take a look:

Stuff

  • Aaaah ce ma bucur ca a trecut canicula aia ingrozitoare si pot sa ies si eu din casa la orice ora si sa ma plimb fara frica insolatiei. Ieri noapte mi-a fost chiar frig, asa ca am adaugat la cersaf si o patura subtire (cu Pooh haha).
  • Am inceput saptamana in forta cu o rana de toata frumusetea la calcaiul drept. Mi-am purtat conversii pentru a 3-a oara cu o soseta mai scurta si mi-au ras calcaiul pe o suprafata cam de 2 cm. Foarte dureros: n-am putut dormi pe spate 2 nopti! Iar azi cautam ceva intr-un dulap de jos si cand m-am ridicat am dat cu spatele de geam si am 2 zgarieturi mari acum si pe spate, care sunt si ele destul de dureroase.
  • Desi mallul e plin de reduceri, nu am gasit nimic care sa-mi placa cu adevarat deoarece majoritatea hainelor inca sunt de vara ca maiouri, tricouri, shorts etc. Mie acum imi trebuie malete, pulovere, bolerouri! Bijuterii gasesc mereu care sa-mi placa, dar nu-mi pot umple casa de cercei si lanturi. Deja am inceput sa-mi caut o rochie pentru balul bobocilor, dar cele frumoase sunt de vara, iar el e in noiembrie. Daca nu o sa gasesc nimic care sa-mi placa la model, culoare si care sa-mi stea si bine, probabil o sa-mi fac una.
  • M-am apucat sa scriu poezii, dar nu sunt foarte reusite. Imi trebuie ceva care sa ma stimuleze, inspiratie!
  • Maine plec la tara again o saptamana, unde o sa mai revin de abia in vara lui 2011 probabil. Intotdeauna ma entuziasmez inainte, dar ma plictisesc din a 3-a zi. M-am inarmat oricum cu jocuri, iPodul, filme si integrame. Bineinteles ca mi-am luat si aparatul foto, dar parca fotografiile reusite imi ies din ce in ce mai rar. Noroc ca am si net care impreuna cu tvul imi vor fi cei mai buni prietenii saptamana asta. Probabil o sa ma joc cu var-mii si o sa fac dulciuri cu matusa-mea.
  • Mi-e asa dor de Paris! Deci orasul ala e atat de frumos cu stradutele lui pietonale, micute si pietruite pline cu cafenele la care scaunele-s asezate unele langa altele ca intr-o sala de spectacol, cu metroul care intarzie cate 3 minute la orele de varf, cu traficul nebun, cu turnul ala genial si frumos, cu cladirile romantice, cu magazinele diverse, cu Jim, cu atmosfera aia de frumos. Mai vreeeeaaaau!
  • Ador melodia si videoclipul! Mi se face un dor cand aud melodia asta si ma apuca melancolia.

Movies

Pelham 123

Film cu John Travolta. Thriller. Metroul ‘Pelham 123’ este in mare pericol daca primarul NY nu ofera recompensa uriasa pe care o doreste un grup care ameninta ca vor impusca cate un pasager pentru fiecare minut de intarziere. Un singur om reuseste sa aiba situatia sub control si sa devina erou. Primul film cu John Travolta dupa pauza pe care a luat-o in urma mortii fiului sau.

Jane Eyre

Editia ’96. Film foarte bine facut care te sensibilizeaza pana la lacrimi mai ales daca ai citit si cartea lui Bronte. Cand am vazut prima scena cu Edward Rochester am zis ‘Bai, wtf, unul mai frumos n-au gasit?!’ Dar pe parcurs ce ma uitam la film imi placea din ce in ce mai mult si cred ca putini mi-ar mai fi putut face o impresie la fel de buna. Singurul lucru care chiar m-a dezamagit a fost ca au schimbat putin actiunea fata de carte. Pe Jane o cere in casatorie varul ei care era intr-adevar preot si nu un prieten preot. Iar Edward ramane orb si fara o mana pentru totdeauna, nu-si recapata vederea cand i se naste primul copil.

Inception

Genial! Nu am cuvinte! Leo Dicaprio face un rol excelent, la fel ca toti ceilalti actori din distributie (pe toti i-am mai vazut in alte filme), dar ideea filmului si actiunea lui nu lasa loc spectatorului sa mai fie atent si la jocul actoricesc. Nolan care este producatorul, scenaristul si regizorul filmului nu este sanatos! Cum sa-ti vina o asemenea idee geniala?! Minunat film si dupa parerea mea va lua muulte premii Oscar, Golden Globe poate si Bafta si MTv.

La rascruce de vanturi

Editia ’92 cu Ralph Fienns. Un film bun cu un Heathcliff pe masura, dar varianta de televiziune din 2009 cu Tom Hardy e mult mai buna. La filmul ala am plans non-stop, pe cand la cel din ’92 numai spre final. Si bineinteles ca nici aici nu se respecta complet romanul. Oare de ce?

Sapte suflete

Drama cu Will Smith. Filmul e cam plictisitor sincer si in consecinta nu l-am urmarit foarte atenta, dar mesajul este unul foarte bun. Dupa ce omoara sapte oameni neintentionat intr-un accident de masina, protagonistul isi ia numele fals de Ben Thomas si se hotaraste sa ajute sapte oameni buni care se afla la ananghie. De una din acele sapte persoane, Emily, se indragosteste, ceea ce-i face misiunea si mai grea. Pana la urma se sinucide, urmand ca ochii lui sa fie donati unui orb, iar inima  lui Emily. Sunt de acord cu sacrificiile mari ca sa-ti indrepti greselile, dar nu si cu sinuciderea. Degeaba a facut atata bine ca tot in flacarile iadului a ajuns.

The Doors

Film inspaimantator despre viata lui Jim Morrison, frontmanul formatiei The Doors interpretat de Val Kilmer. Mie filmul mi-a lasat un gust amar si singura intrebare pe care o am in minte este ‘De ce s-a autodistrus Jim?!’ Pentru ca dupa ce se infiinteaza The Doors momentele lui de luciditate sunt din ce in ce mai rare, predominand cele in care era beat, drogat si cu tigara in mana simultan. Ca sa nu mai vorbim ca era si foarte fustangiu. Avea toate viciile posibile, Doamne Dumnezeule! Si era talentat. Nu neaparat la muzica, dar avea un mod profund de a gandi si scria versuri extraordinare. Cand eram in Paris am vazut un poster de vanzare pe care scria ‘Last picture taken of Jim Morrison 1971’ si era gras, nebarbierit, drogat si cu tigara in mana. Mormantul din film arata altfel decat cel pe care l-am vazut si eu. A fost refacut?

The Proposal

Comedie romantica cu Sandra Bullock din 2009. Am vazut-o de 2 ori la cinema anul trecut, iar acum la televizor. Andrew, subalternul lui Margaret e obligat de aceasta sa se casatoreasca cu ea pentru a nu fi deportata. Dupa un weekend petrecut la familia lui Andrew, Margaret isi da seama ca-l iubeste si se hotaraste sa renunte la planul ei pentru a nu-i strica fericirea. Insa ceea ce ea nu stie este ca si Andrew s-a indragostit la randul lui de ea.

Astea sunt 7 filme pe care le-am urmarit in ultimele zile.

„Muzica” romaneasca

Incepe sa-mi fie din ce in ce mai greata sa ma uit la tv la posturile de muzica usoara: Kiss Tv, MTv, UTv si Music Channel. Pe bune, de vreo 2 ani romanasii nostri produc numai muzica house, cu acelasi ritm toata melodia si cu niste versuri atat de tampite! Chiar ma mir ca au mai existat niste persoane normale la cap, care nu doresc sa papagaleasca pe straini, ca Paula Seling si Ovi care ne-au facut atat de mandrii cu locul 3 obtinut la Eurovision pentru melodia ‘Playing with fire’. In rest, tot felul de nulitati se trezesc ca-s cantareti.

Alex, care are melodii dinainte de 2008 (stiti cu siguranta vestitele versuri ‘dragostea mea incape-ntr-un lighean’ sau ceva de genul asta), are acum melodii si videoclipuri la fel de ‘reusite’ ca pe vremuri. ‘Doar ea imi aduce linistea, cand se-opreste muzica. S-ar opri si inima, daca n-ar fi ea’ ‘Secret, discret, ne iubim cum vezi numai in filme si nimeni nu ne poate judeca’. Astea sunt rime de doi bani pentru niste cantece fara melodie si comerciale. Noroc de muschii aia ai lui, ca fara ei ar fi urat.

Conecte-R (sau cum s-o scrie) canta in melodiile tuturor ca in aia ‘I like the trompet’, care are un refret ‘genial’: ‘I like the trompet, so do what you gotta do.’ Ori nu au versurile nicio legatura intre ele ca la ‘Alo, sunt eu Picasso, ti-am dat bip’ =))), ori au legatura, dar mesajul e unul foarte pervers.

Este aia, Alexandra Stan cred cu melodia plagiata dupa Fergelicios a lui Fergie, Lollipop, care are videoclipul si versurile oribile. Cel putin inceputul e si amuzant cu ‘I like the chocolate’ etc :))

Inna scoate o melodie odata pe luna si toate seamana intre ele mai ales la mataiala. Melodia Love e cel mai bun exemplu de voce pitigaiata. Si totusi prin Franta am auzit-o des.

Puya nu prea e house, dar e oribil, versurile lui sunt perverse, fara rima si dau dovada de lipsa de cultura si inteligenta. Si imi place la nebunie ca numai refrenul e in engleza, asa, ca sa fie in ton cu moda.

Akcent, care acum vreo 3 ani era o trupa foarte buna, s-a micsorat (ca membrii ma refer) si are tot melodii house, dar parca mai dragute decat majoritatea.

Dj Project intotdeauna a avut melodii de genul asta, dar acum sunt si ele comerciale.

Simplu era o trupa care imi placea foarte mult, dar acum vad ca sta cam pe tusa. C.R.B.L si-a lansat o melodie solo, iar Smily are si el o cariera pe cont propriu numai ca versurile cantecelor lui sunt la fel de tampite ca la restul ‘O masina parcata pe dos, hainele aruncate pe jos’ sau ‘Plec departe, plec pe Marte si acolo poate si mai departe’.

Mai este hidosenia aia de videoclip de la melodia Morena, care din pacate nu am habar cine o canta. O tipa care se screme si zice in continuu ‘I said Morena, Morena, Morena I give you my looove’. Melodia e in engleza, ele vorbesc la final in engleza, iar numarul de la masina aleia e de Bucuresti :)) Ce cocalare :))

Alb Negru s-a prostit si ea cu melodia asta noua, care daca nu ma insel e tot house. Mai sunt aia doi neica nimeni care au melodia ‘One’ al carei videoclip nu avea nicio legatura cu cantecul.

Mai erau David Deejey si Dony care au fost printre primii cu melodii house, dar care nu mai lucreaza acum impreuna. Alea erau mai rasarite. Iar acum a aparut o trupa noua, Narcotic Sound care are melodia ‘Mamasita’ cantata-n portugheza si engleza cu un refren dragut. Videoclipul si titlul insa sunt tot de cocalari. Crush & Alexandra au disparut si ei ca si Hi-Q si Simplu si nu-mi mai vin acum in minte alte ‘V.I.P-uri’ din Romania. Ei bine, cum sa nu asculti Justin Bieber, Miley Cyrus, Selena Gomez, Jonas Brothers si alte ‘staruri’ Disney cand in tara ta nu asculti macar o melodie buna?! Astia macar au versuri mai ok si chiar si muzica e mai buna. Eu personal, sper sa se schimbe odata moda asta cu house, dar din cate vad o sa mai dureze ceva vreme pana atunci. Dar cred ca mai bine house decat manele.

Publicat în Art

Knight and Day

Si nu Night and Day cum am intalnit la francezi sau Intalnire exploziva ca la noi. Oribil!

Ieri am fost la minunatul si ieftinul nostru CinemaCity cu o prietena la filmul cu frumuselul si mereu tanarul Tom Cruise. Mai era si Cameron Diaz pe acolo, dar never mind. E ca deobicei, un film de mai multe feluri: actiune, dragoste, comedie. Genul de film cam comercial, adica. Dar pentru entertain e foarte ok. Am ras la cateva faze, iar in rest mi-a placut sa-l urmaresc. Nu pot sa spun ca m-a tinut in tensiune pentru ca stiam ca orice s-ar intampla, totul va fi cu happy-end. Vreau sa va spun ca Tom Cruise se tine excelent pentru cei 48 de ani impliniti ai lui. Are muschi! Si cred ca se vopseste ca n-are niciun fir de par alb! Nu stiu daca pentru film a avut nevoie de dublura la cascadorii, dar chiar si asa, arata excelent chiar si de aproape, pe cand Cameron, care e cu 10 ani mai mica decat el, e banala, iar de aproape arata imbatranita.

Titlul vine de la adevaratul nume al lui Roy (Cruise), Matthew Knight. June (Diaz) trebuie sa plece cu avionul inapoi acasa pentru nunta surorii ei si nimereste in avion cu Roy, pe care-l cunoscuse deja din aeroport. El ii omoara pe toti pasagerii cat ea este la baie si nu incearca sa ascunda asta. Fostul lui tovaras, care trebuia sa-l ajute sa protejeze o baterie care putea alimenta un orasel mic creata de un pusti care de-abia absolvise liceul, il tradeaza si le spune superiorilor ca Roy doreste bateria pentru el ca s-o vanda. Atunci el devine tradatorul, iar toata organizatia este pe urmele lui. Dar nu numai: un mafiot spaniol doreste la randu-i bateria, asa ca si oamenii lui ii urmaresc pe Roy si pe June, care se simt din ce in ce mai atrasi unul de celalalt (evident). Pana la urma totul iese bine, mafiotul si amicul tradator mor, organizatia il primeste pe Roy inapoi, pustiul care a creat bateria isi da seama ca ceva este gresit si se hotaraste sa gaseasca o cale de a face una buna, iar June ramane cu Roy.

E un film dragut, asa ca recomand :)