The Da Vinci Code

Two weeks ago, a friend borrowed me this book by Dan Brown. Is the third one of this author that I read (I also read „Angels and Demons” and „The Lost Symbol”). It’s typical Dan Brown, but I really enjoyed reading it. After I finished it, I wanted to watch the movie too (I have it on DVD), so this is what I did last night. But I think the book is better than the film. And there are some differences between them: Sauniere was Sophie’s grandfather (the movie says this is a lie just to protect her), in the end, Sophie finds also her brother, not only her grandmother (like the movie says), the book says nothing about Bezu Fache being an Opus Dei member and in the movie there are some parts of the book skipped.

The movie was released in 2006; starring Tom Hanks, Ian McKellen (the guy who was Gandalf in „The Lord of the Rings”) and Jean Reno. Storyline via imdb: Symbologist Robert Langdon is thrown into a mysterious and bizarre murder. Alongside Langdon is the victims granddaughter and cryptologist Sophie Neveu, who with Robert discovers clues within Da Vinci’s paintings. To further find the truth, Robert and Sophie travel from Paris to London, whilst crossing paths with allies and villains such as Sir Leigh Teabing and Silas. Wherever their path takes them, their discovery which is about to be revealed could shake the foundations of mankind.

Translation: Acum doua saptamani, o prietena mi-a imprumutat aceasta carte de Dan Brown. E a treia a acestui autor pe care o citesc (am mai citit ,,Ingeri si demoni” si ,,Simbolul pierdut”). E tipica Dan Brown, dar chiar mi-a placut s-o citesc. Dupa ce am terminat-o, am vrut sa vad si filmul (il am pe DVD), asa ca asta a fost ce am facut aseara. Dar cred ca filmul e mai slab decat cartea. Si sunt si cateva diferente intre ele: Sauniere a fost bunicul lui Sophie (filmul spune ca asta e o minciuna doar pentru a o proteja), in final, Sophie il gaseste si pe fratele ei, nu numai pe bunica (asa ca in film), cartea nu spune nimic despre Bezu Fache ca fiind un membru al Opus Dei si in film sunt cateva parti din carte omise.  Filmul a avut premiera in 2006; in rolurile principale Tom Hanks, Ian McKellen (tipul care a fost Gandalf in ,,Stapanul inelelor”) si Jean Reno. Povestea via imdb: Specialistul in simbolistica Robert Langdon este aruncat intr-o crima misterioasa si bizara. Alaturi de Langdon este nepoata victimei, criptologul Sophie Neveu, care impreuna cu Robert descopera indicii in picturile lui Da Vinci. Pentru a afla adevarul, Robert si Sophie calatoresc de a Paris la Londra, dand peste aliati si raufacatori ca Sir Leigh Teabing si Silas.  Oriunde drumul lor ii duce, descoperirea lor care e pe cale sa fie revelata ar putea zdruncina fundatiile omenirii.

From Paris with love

Pentru inceput iata o piesa draguta pe care s-o ascultati in timp ce cititi postul. Va previd, e lung.

Vama dintre Romania si Ungaria am trecut-o in mai putin de 5 minute fiind spatiul al U.E, iar cum am ajuns in dincolo, totul s-a schimbat: gospodariile oamenilor, drumurile, semnalizarea lor, curatenia. Stiu ca intre tarile noastre au fost mereu conflicte, dar nu trebuie sa negam adevarul: Ungaria ne e cu mult superioara.  In Austria nici nu s-a pus problema de vama, cladirile alea sunt muzee acum. Drumurile la fel de bune ca in Ungaria, parcari curate. In Germania cand am intrat (acelasi lucru ca intre Ungaria si Austria cu vama), a fost o schimbare de aer foarte brusca mai ales ca la ei pe autostrazi nu exista limita de viteza.

Prima zi: cimitirul Pere-Lachaise si Tour Eiffel

La Pere-Lachaise am vazut mormintele multor personalitati ca: G. Enescu, G. Bizet, G. Rossini, La Fontaine, Moliere, Chopin, Bellini, Delacroix, Balzac si bineinteles Jim Morrison. Mormantul lui Enescu m-a intristat foarte mult intrucat scria pe el Georges Enesco si era foarte modest pentru asa o personalitate. M-a mirat ca la mormantul lui Rossini nu era nimeni. La Fontaine si Moliere erau unul langa altul. La Chopin mult gust, multe flori si muuulti oameni, iar la Jim Morrison, trandafiri, fotografii si biletele de la fane. Eu nu stiam despre el decat ca a murit de supra-doza foarte tanar, dar nu m-am gandit ca atat de tanar: 27 de ani! Si m-a frustrat din nou ce face faima din om.  Am aflat ca totusi a absolvit o facultate, ca facea parte din formatia The Doors si ca avea niste poeme minunate. Tour Eiffel este o inginerie grozava, iar marimea lui e impresionanta. Ma asteptam sa fie mult mai mic. E construit in 1888 dupa proiectul lui Gustav Eiffel, a carui statuie este langa turn. La etaje sunt restaurante si un cinematograf, unde se poate ajunge cu liftul sau pe scari. Pe scari eram prea obosita sa urc dupa peripetiile din Pere-Lachaise, iar la lift trebuia sa astept la o coada de aproximativ 500 de persoane ca sa apuc sa intru intr-unul, asa ca am renuntat.

A 2-a zi: opera, Notre-Dame si cartierul latin

Opera este o cladire maiestoasa, facuta cu bun gust, cu o acustica foarte buna cu siguranta. Notre Dame este o catedrala gotica inceputa in secolul 11, o cladire uriasa si grandioasa, care, atunci cand pasesti inautru, iti da o senzatie de pace interioara si liniste profunda. Cartierul latin este impanzit cu restaurante cu specificul multor natiuni ca: Italia, India, China, Vietnam, Japonia, Franta, Spania, Turcia si cu cafenele micute si elegante, unde oamenii pot servi o bautura si contempla privelistea din jur. Blocurile lor sunt foarte diferite de ale noastre, sunt facute artistic si nu au mai mult de 4 etaje. Trecand intr-una din zile pe langa o agentie imobiliara mi-am aruncat privirea pe geamul ei si pretul mi-a sarit imediat in ochi: 5 camere in centrul Parisului 1 milion si jumatate de euro. Nici nu vreau sa ma gandesc ce salarii au parizienii de-si permit sa cumpere asa ceva. Oricum daca vanzatorii ar sti ca nu exista bani, ar pune preturi mai mici. Deci oamenii isi permit. Ah, dragi romani, credeti ca la noi in tara dau gunoaiele pe dinafara? Nu va faceti griji, nu suntem singurii: acelasi lucru se intampla si in Paris.

A 3-a zi: Jardin du Luxembourg, Jardin des Tuileries, Pantheonul si Musee d’Orsay

Jardin du Luxembourg este parcul palatului cu acelasi nume, care acum este muzeu. O gradina foarte draguta, cu aranjamente florale foarte colorate si diverse si cu fantani arteziene deosebite. Jardin des Tuileries este parcul palatului Louvre, marele muzeu care detine una din marile capodopere ale lumii: Mona Lisa de Leonardo DaVinci. Si aceasta gradina este frumoasa, mai mare decat cea de la Luxembourg, dar mi-a displacut ca nu prea aveau banci si cand batea vantul, nisipul de pe jos iti intra in ochi si in gura. Pantheonul este o cladire care copie originalul din Grecia Antica, unde sunt inmormantati oameni de stiinta ca Marie Curie si Volter. Chiar este in apropierea Universitatii Sorbonne, una din cele mai vechi ale lumii. Musee d’Orsay este un muzeu foarte original, care inainte de 1986 a fost o gara. Acum, ea adaposteste capodopere ale picturii ca cele ale lui Van Gogh si Monet. Eu sunt o persoana care nu prea gusta pictura, dar m-a impresionat in mod special autoportretul lui Van Gogh, care foloseste niste noante de albastru izbitoare (in fotografiile de pe internet apare verde, insa e turcoaz) si inca alte cateva tablouri.

A 4-a zi: cartierul Mont Marte, Sacre Coeur, Moulin Ruoge si centrul Pompidou

Cartierul Mont Marte este cartierul pictorilor, locul in care au creat si s-au inspirat marile personalitati ale lumii. Sacre Coeur este o biserica mai noua, care dupa parerea mea este construita cu influenta bizantina, situata in varful Parisului. Panorama e superba. De acolo am coborat cu un funicular si am pornit spre Moulin Rouge. Cabaretul este micut, dar in secul 19-20 era cel mai vestit loc de acest gen. Nu am intrat deoarece spectacolele erau numai seara. Centrul Pompidou poarta numele arhitectului care l-a proiectat si este o cladire mai speciala, toata din sticla care contine obiecte de arta moderna. Apoi am facut niste cumparaturi intr-un centru comercial din apropiere, unde am intalnit magazine cu preturi ok. In Paris am calatorit cu autobuzul, metroul si rerul (un fel de metrou care merge pana in suburbii). In metrou, 9 din 10 oameni aveau iPhone si se jucau mereu pe el, iar 50% din cele 12 mil. de locuitori ai Parisului sunt negri. Preturile la mancare sunt groaznic de mari, desi au TVA-ul de 19,6%. Deci, in concluzie Parisul este un oras extraordinar de frumos si romantic, dar in care iti trebuie bani ca sa te simti bine. Recomand.

Am avut o vacanta pe cinste si imi doresc sa ma inorc in Paris ca sa vad ce mi-a mai ramas din el: Louvre, Versailles si Disney Landul.

Această prezentare necesită JavaScript.